Bariere în comunicarea emoţiilor

headerphoto-pcit

  • Felul în care părinţii înţeleg emoţiile copiilor şi felul în care reacţionează influenţează nu numai experienţele emoţionale ale copiilor, ci şi credinţele care li se formează despre viaţa afectivă. Reacţia părintelui de a critica şi a face de ruşine – “eşti un copil obraznic şi răutăcios” – aduce după sine efecte psihologice negative în legatură cu încrederea în sine şi formarea imaginii de sine. Părinţii au tendinţa de a analiza şi diagnostica, iar în acest fel copilul nu îşi va înfrânge timiditatea pentru că i se spune că este astfel, dimpotrivă, i se va accentua stânjeneala în situaţiile sociale. Se accentuează de asemenea şi teama de evaluările celorlalţi şi se revoltă atunci când interpretările sunt false întrucât se simte acuzat pe nedrept.

    E important sa stii de ce copilul tau tipa. Nu-i spune sa taca, pentru ca problema nu va disparea

    E important sa stii de ce copilul tau tipa. Nu-i spune sa taca, pentru ca problema nu va disparea

  • Tendinţa moralizatoare a părintelui îl face pe copil să se culpabilizeze, deoarece copilul simte că părintele nu are încredere în judecata lui şi că trebuie să accepte fără să discute soluţiile impuse de acesta. Părinţii au tendinţa de a da soluţii, iar acest lucru blochează copilul astfel încât acesta nu mai are iniţiativă să încerce să găsească solutii. Copilul va menţine în permanenţă dependenţa de ajutorul celorlalţi şi neîncrederea în sine. Fenomenul de invalidare a emoţiilor din partea părinţilor îi învaţă pe copii să le inhibe, să-şi distragă atenţia de la ele sau chiar să le nege. De exemplu dacă li se transmite mesajul că este ruşinos să plângi atunci când te loveşti sau când s-a întâmplat ceva rău, copiii vor ajunge să creadă că emoţiile sunt periculoase şi să se ferească de ele.

    Copiii carora li se spune ”Esti un copil rau, te-ai facut de rusine!” vor avea stima de sine scazuta

    Copiii carora li se spune ”Esti un copil rau, te-ai facut de rusine!” vor avea stima de sine scazuta

  • Conform Brillon, 2010 părinţii care manifestă puţină apropiere fizică, emotională şi comportamente pozitive în interacţiunea cu copiii lor vor influenţa stima de sine şi capacitatea de autoreglare a emoţiilor negative – “sănătatea emoţională depinde de cultivarea încă din copilarie a deprinderii de a ne cunoaşte şi accepta emoţiile plăcute şi neplăcute.” Este important ca părinţii să observe trăirile negative ale copiilor ca tristeţea, teama, ingrijorarea, neîncrederea, nesiguranţa, astfel putând să îi ajute să se deschidă şi să vorbească despre ceea ce îi frământă. Dintre toate relaţiile de tip social, cele stabilite între părinţi şi copii tind a fi cele mai durabile. Sunt legaturi de viaţa şi de moarte, legături necesare majoritatea familiilor, ele existând pentru a furniza exemple despre cum se relaţioneaza cu alţi indivizi sau grupuri din afara familiei.
    Copilul de astazi este adultul de maine. Cum il trimiti in lume? Gata sa o cucereasca sau pregatit sa se ascunda de ea?

    Copilul de astazi este adultul de maine. Cum il trimiti in lume? Gata sa o cucereasca sau pregatit sa se ascunda de ea?

    Articol de Psiholog, Consilier dezvoltare personala, Consilier vocational  Francisca Conovici

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *