Când unu și cu unu nu mai fac doi

  1. 1
  2. articol

Te deranjează ceva în comportamentul partenerului tău: nepăsarea sa sau dimpotrivă, posesivitatea, lipsa sa de inițiativă sau din contră, caracterul dominator. Sau orice altceva, similar ca importanță, prin care tu consideri că el strică armonia relației voastre. Așa ai ajuns să mă întrebi ce cred despre acțiunile lui. Dacă tu crezi că e contra legii, de exemplu un abuz fizic sau psihic, adresează-te imediat autorităților. Dacă nu, din păcate, nu-ți pot spune nimic concret, fiindcă nu-l cunosc. Oricâtă experiență aș avea și orice explicație aș încerca, n-ar fi altceva decât o speculație printre alte o mie, la fel de posibile dar la fel de improbabile.

Un savant a fost întrebat care ar fi cel mai bun model pentru o pisică. Răspunsul său a fost: o altă pisică – preferabil aceeași. Știința poate face predicții legate de comportamentul unui anume atom sau molecule pornind doar de la natura sa, deoarece acestea sunt structuri simple și relativ uniforme. Observi o asemenea particulă și poți fii sigur că și celelalte se vor comporta la fel în condiții similare. Dar în cazul psihicului, lucrurile stau cu totul altfel. Este adevărat că, priviți din avion, oamenii par toți la fel, dar cu cât te apropii de pământ, vezi că devin din ce în ce mai diferiți, fiecare cu biologia și experiența lor de viață. Iar când ajungi să-i cunoști suficient de bine, realizezi că sunt unici.

Nu-ți pot spune ceva despre partenerul tău, dar am putea porni o discuție despre tine și relația ta cu el. Cum așa? În primul rând, ceea ce mi-ai scris despre el spune mai multe despre tine decât despre celălalt. Nicio relație nu atârnă în neant, el se comportă așa în raport cu tine. Modul în care noi toți, nu doar tu, percepem lumea este mai degrabă un autoportret decât o reprezentare obiectivă. La fel cum într-o pată aleatoare de cerneală fiecare vede altceva, la fel și imaginea noastră despre celălalt este mai degrabă o oglindire subiectivă a ceea ce noi gândim și simțim în raport cu el.

În al doilea rând, un concept capital în filozofie, și nu numai, este autonomia individului. Liberul său arbitru. Libertatea sa. Ce e libertatea? Capacitatea individului de a acționa independent în propriul interes. Dacă nu ar exista o astfel de libertate, atunci am putea să desființăm conceptul de responsabilitate, nu? Dacă am porni de la ideea că tot ceea ce face cineva e voia lui Dumnezeu sau vreun obscur algoritm biochimic, ce sens mai are justiția? Prin urmare, vrând-nevrând, trebuie să acceptăm libertatea celuilalt. Prin ce diferă libertatea mea față de a ta? Prin limitele ei, fiindcă o libertate fără limite nu mai e libertate, ci haos. Până unde se întinde libertatea mea? Până într-acolo unde nu afectează libertatea celorlalți. Vedem deci cât de importante sunt limitele, mai ales în cazul unui cuplu care respiră același aer zi de zi. Libertatea e intrinsecă condiției umane, suntem condamnați la libertate de când ne naștem până murim.

Acestea fiind zise despre subiectivitate și libertate, putem merge mai departe. Ar trebui mai întâi să te întrebi DE CE te deranjează comportamentul celuilalt, fiindcă așa poți afla foarte multe lucruri despre tine. Poate ești o natură posesivă, poate suferi de nesiguranță sau gelozie sau alte o mie de poate-uri, toate la un loc sau niciunul. Subiectivitatea te poate împiedica uneori să vezi că tu ești adevărata cauză a situației.

Odată ce te-ai lămurit care e cauza nemulțumirii tale, încearcă să privești altfel lucrurile. Dacă nemulțumirea ta persistă, caută-i o încadrare mai avantajoasă. E ca și cum ai schimba rama unui tablou: e adevărat că pictura rămâne aceeași, dar noua ramă poate face tabloul mult mai armonios. Încearcă să treci de la “eu sunt OK, dar celălalt e problema” la “relația noastră are o problemă”. Fă din partenerul tău o parte a soluției, nu a problemei.

Odată ce ai reușit să faci pasul ăsta, felicitări! Ai rezolvat jumătate de problemă. În final ești pregătită să discuți constructiv cu partenerul. Respectă-i libertatea și în egală măsură cere-i să-ți o respecte și el pe a ta. Acolo unde apar suprapuneri, renegociați limitele libertății fiecăruia. Dar nu pleca cu ideea că vei obține tot ceea ce vrei. Nu face comparații cu rudele sau prietenii reali sau de pe Facebook. Ține cont că celălalt e unic și nu uita de pisica savantului…

 

Rãzvan Pintea este consilier pentru dezvoltare personalã și orientare în carierã în cadrul Centrului de Psihologie și Training CONFIDENT. Rãzvan a acumulat o bogatã experiențã în relațiile interumane atât în calitate de expert în management, cât și în rolul de soț și tatã a doi copii. Pasionat de literaturã și filozofie, își dorește sã ajute oamenii din poziția de consilier, considerând ca astfel contribuie și la propria dezvoltare personalã.

 

Autor: Specialist Centrul Confident –  consilier dezvoltare personala  Razvan Pintea

 

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *