Perfectiunea bebelusilor

Ne naştem perfecţi.Acesta este adevărul.

Fiecare copil care vine pe lume este perfect şi ştie acest lucru. Uitaţi-vă la sugari: ei râd când se bucură şi plâng când sunt trişti şi toată lumea râde şi plânge cu ei. De ce? Pentru că sunt autentici. Bebeluşii se cred centrul universului. Ei nu se intreabă dacă sunt suficient de buni, pentru că ei ştiu că sunt şi se iubesc aşa cum sunt, pe ei şi tot ce ţine de ei. Nimic nu li se pare dizgratios, scârbos, sau nepotrivit (nici măcar propriile fecale).

Unde şi cum pierdem conştiinţa acestei perfecţiuni? Cum ajungem să nu ne mai iubim, să ne criticăm să fim veşnic nemultumiţi de noi înşine?

În primii 2-3 ani de viaţă, atunci când supravieţuirea noastră depinde în totalitate de îngrijitorii noştrii, în relaţie cu aceştia, în cadrul procesului de învăţare integrare şi adaptare socială, noi primim diverse mesaje:despre noi, despre ceilalţi, despre lume şi tot ce ne înconjoară. Ca bebeluşi noi nu avem alte opţiuni. Pentru a supravieţui trebuie să ne adaptăm, să ne supunem, să ne conformăm. Astfel se formează un sistem de  credinţe şi valori.

Procesul începe din prima zi de viaţă şi se pare că în jurul vârstei de 3 ani, avem deja un cadru complet prin care percepem realitatea şi pe care îl păstrăm apoi tot restul vieţii.

Multe dintre credinţele şi valorile astfel însuţite sunt greşit înţelese, sau nu ni se potrivesc, altele, deşi ne-au fost de folos cândva nu se mai potrivesc momentului prezent.

Acest cadru învechit de credinţe şi valori ne împiedică să ne cunoaştem şi să ne dezvoltăm propriul potenţial şi creează blocaje în viaţa noastră de zi cu zi. De multe ori, atunci când ne simţim împotmoliţi într-o problemă, copleşiţi de o situaţie, când nu mai vedem soluţii şi ni se pare ca totul e împotriva noastră, este vorba doar de sistemul nostru de credinţe învechite care necesită update.

Noi ne schimbăm, totul în jurul nostru se schimbă. Păstrând un sistem de valori însuşit în prima copilărie, e ca şi cum am încerca să ne imbrăcăm cu hăinuţele de atunci: nu am reuşi, am rămâne dezbrăcaţi, am suferi de frig şi de ruşine şi ne-am simţi în plus neputincioşi şi frustraţi. Cam la asta duce şi obiceiul nostru de a ne ghida viaţa după vechiul sistem de valori şi credinţe care devine astfel cauza nefericirii noastre.

Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, este bine să îţi identifici vechile credinţe, să le scuturi de praf, sau să te scuturi de ele şi să adopţi altele noi, potrivite ţie, cel care eşti azi.

Autor: Specialist Centrul Confident – psiholog, consilier dezvoltare personala Roxana Mihailescu

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *